16 februarie 2011 - Povesti din Meghalaya 1. Is “Another day in paradise”! Acesta este numele noii galerii pe care am descoperit-o impreuna cu Nicky si Oliver in Krem Labit Kseh (Pestera Liliecilor din satul Kseh), cartata doar pe 143 de metri. Zilele viitoare ne vom intoarce aici pentru a continua explorarea pe aceasta galerie.
Va scriu din inima junglei, situata in dealurile Jaintiei din Meghalaya, suntem dupa o cina copioasa in stil indian si fiecare prelucreaza datele adunate de peste zi.
 |
| foto: Oana Chachula |
O zi in tabara de baza se desfasoara intr-o rutina cu care ne-am obisnuit, dar plina de satisfactii la final. Ne trezim intre orele 7-8, luam primul ceai, ne facem tabieturile pana vine si micul dejun bogat in carbohidrati, iar in jur de ora 10, avem sedinta de dimineata cand se stabilesc echipele de lucru si pesterile la care se va merge, in functie de rezultatele avute in zilele precedente, de starea si cheful oamenilor sau de disponibilitatea pescarilor locali, care ne transporta pana la pesteri, cu canoea in lungul raului Kopili.
 |
| foto: Nicola Bayley |
 |
| foto: Oana Chachula |
Pesterim in jur de 5-8 ore pe zi, de regula, numai galerii in premiera. Nu se pune problema de speoturism ci doar de explorare si cartare in acelasi timp. Cand se deschide ditamai “huda” in fata ochilor, care continua si continua, trebuie sa-ti organizezi foarte bine timpul, caci sunt atatea altele care asteapta sa fie descoperite. Asa ca echipa minima este de 3 oameni: unul care merge inainte si exploreaza pasajele, alege vizele potrivite si picteaza cu oja punctul ales, scriind numarul acesteia, altul care lucreaza cu lasermetrul si dicteaza celui de-al treilea masuratorile facute si care este insarcinat sa faca si crochiul galeriei. Cu alte cuvinte, ca orice treaba nemteasca, totul se face cu cap, incet si precis. Nimeni nu alearga prin pestera si, desi ritmul poate parea incet, cartarea progreseaza! Din cand in cand, mai avem timp si de cate un cadru foto sau video.
De obicei, ne intoarcem pana se intuneca, adica 1730 h (depinde de echipa sau pestera) si servim cate un ceai cald (tot indian) cu biscuti, ca doar e five o’clock!
Ceea ce e de-a dreptul extraordinar este ca suntem asteptati ca boierii, nu numai cu masa pusa tot timpul (fara sa ne pese de ceea ce gatim azi sau de spalatul vaselor) si cu un dus fierbinte!!! Doua cazane mari cu apa filtrata stau pe foc pentru noi. E atat de binefacator cand, dupa o zi de stat in apa cu rahat de liliac sau tarasuri prin argila, poti sa te speli si sa te simti ca nou-nout! Ce mai, treaba este organizata cat se poate de bine din acest punct de vedere. Pe la ora 20, vine si cina, care e absolut delicioasa si bineinteles spicy, cu multa bere sau coca!
Fiecare echipa, dupa intoarcerea de la pestera, are datoria sa-si treaca in programul TopoRobot datele de cartare, sa completeze in jurnalul general al taberii si in fisa pesterii la care lucreaza si, eventual, sa faca si harta. Se sta la povesti in fata focului, la o chitara si se fac planuri pentru urmatoarea zi.
Adevaratul spectacol insa il ofera Manuel, care aduce in fiecare seara “tascuta”cu lilieci. Dupa masuratori, luarea probelor genetice, fotografii, animalele sunt eliberate si inregistrate cu ajutorul batdetectorului si a reportofonului. Deja, avem 14 specii de chiroptere pentru zona. Asa ne prinde zilnic ora 24!
 |
| foto: Oana Chachula |
Aseara, dupa ce Manuel a fotografiat langa corturile noastre pisica leopard (pisica salbatica), am plecat in grup sa o gasim cu totii. Biata matza nu s-a mai intors, spre dezamagirea noastra! Apoi, s-a pornit o vantoasa ce ne-a ingrijorat de-a dreptul, caci a inceput sa ploua. Daca vine ploaia aici, tabara noastra e compromisa, pentru ca nu se mai opreste cateva zile si totul devine o mlastina. Am strans tot ce era imprastiat prin tabara si am adormit cu emotii. De dimineata, am avut parte de alti cativa stropi, suficienti cat sa ne anuleze o tura intr-o pestera importanta, dar cu mare risc de viitura. Vantul a fost foarte bun, caci a dus ploaia departe!
Aici, suntem foarte aproape de Cherapungee, cea mai ploaiasa zona a globului. Luna februarie, e una foarte buna caci, teoretic, ploile se pornesc prin mai, iar acum, ziua, temperatura ajunge pana la 30 grade, iar seara poate cobori pana la 5 grade. Un alt motiv pentru care s-a ales aceasta luna pentru expeditie, este ca… serpii inca dorm! Am avut ocazia sa vad doar unul, nepericulos, denumit “rat snake” din familia crotalilor, care se hranesc cu sobolani.
 |
| foto: Manuel Ruedi |
In fiecare seara, localnicii monteaza capcane pentru leoparzi si una din colege si-a prins piciorul. In rest, suntem inca feriti de malarie si, atata timp cat nu te gandesti ca ai putea avea de a face cu cate o lighioana cu care nu esti obisnuit, totul e cat se poate de ok!
Zona e absolut superba. Suntem la granita dintre Meghalaya si Assam, care e raul Kopili, un rau linistit cu multe canoe de-ale localnicilor. Totul e atat de autentic si nimic turistic! Imediat langa rau, avem jungla, ca in peisajele din Avatar. Fara exagerare. Ca sa ajungem la pesteri, daca nu sunt deja facute poteci de catre localnici (care prind liliecii pentru consum), ne folosim de macete ca sa ne croim drumul. Bineinteles, cea mai placuta este pestera Krem Shallong, la care ajungem dupa o ora cu canoea.
Una din preferatele mele este si Krem Labit Kseh, care se afla la doar 10 minute de tabara, ce adaposteste o colonie de 10000 exemplare de lilieci din genul Hipposideros (sunt cei mai mari dintre microchiropterele din lume).
 |
| foto: Oliver Kube |
Aceasta, se aseamana cu Sura Mare din Sureanu de la noi, numai ca temperatura apei este de 20 grade. Pestera are multe surprize: dupa 2 ore de inot si escalada de formatiuni stalagmitice, ajungem si in zona de lucru. Urcam un horn de 13 metri, ne taram printr-o aglomerare foarte stramta de bolovani, unde nu intelegi absolut nimic, denumita “I’m not fat, I’m just curvey” si intram pe o galerie mare, nou nouta! Am gasit-o cu greu si cu eforturi, dar merita din plin: de jur imprejur, pe tavan si podea e plin de cristale si oase de lilieci.
Oamenii sunt foarte placuti, colegi speologi si colaboram excelent! Mai avem de stat o saptamana! Oare cand a trecut timpul? Profit la maxim de fiecare clipa. India, pentru mine inseamna cu totul altceva decat vedem la TV sau reclame, o natura virgina, cu muuuulte pesteri care asteapta sa fie descoperite si in expeditiile viitoare.
 |
| foto: Oana Chachula |
 |
foto: Oana Chachula
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu