25 ianuarie 2012 – Ne imbarcam in busul agentiei de turim catre Agra. Ne asteapta un drum de 5
ore! Evident plecam la ora indiana, adica o ora si jumatate peste ceea ce se
spusese. Neavand de ales, ne inghesuim in locurile stramte din autocarul
“confortabil”. Se vede ca intelegem notinile exact pe dos. Autocarul de lux, nu e decat
un prapadit jegos, evident! Nu prea iti vine sa pui capul sprijinit de speteaza
scaunului. Daca ati vedea cat de negre sunt. Clar, paranoismele care le aveam
anul trecut, au ramas acolo. Incepand de la a dezinfecta apa de spalat pe dinti
si la a incerca sa nu ating nimic, pana la a incerca sa-mi pun o masca.
Dupa o
zi de preumblari in oras, ma simt imbacsita in toti porii. Intr-o asemenea
locatie, alegerea unuei camere bune de hotel este cea mai buna alegere. Macar
cand te bagi in pat sa simti ca esti ok din toate punctele de vedere. Ma
felicit pentru sacul de dormit de -8 pe care l-am carat cu mine anul as.
entialecesta, desi e foarte voluminos, in schimb in ghetaria care se face
la noi in camera peste noapte eu ma simt ca o regina. Avem totusi mare noroc cu
dusul fierbinte pe care trebuie sa ni-l “comandam”. Delhi in special e un oras
asurzitor, se claxoneaza continuu, ca sa nu mai zic de aglomeratie si
mirosuri............oboseala se intaleaza repede. Asa ca, o masa buna si un
somn bun sunt esentiale ca sa supraviuetuiesti.
Ma
indrept catre Taj! De data asta nu ma simt nici o emotie de nerabdare. Totul e
atat de viu in mintea mea, as putea spune ca sunt chiar plictisita. Si cum sa
nu fiu plictisita, cand ne-am trezit la o ora 5 si noi ajungem la Agra tocmai
la ora 12! Asta dupa ce eram sa fac apoplexie cu ghidul bagat pe gat, ce
incepuse sa ne faca program : dupa Agra fort, shopping, lunch si
apoi Taj si la ora 4 plecam inapoi ?????what? asta sper ca nu glumeste si
cu noi. Un grasut scund care avea o atitudine superioara, specifica de
atotstiutor in materie de istorie a locului si care nu zicea nimic de
fapt. Incep sa ma agit spre disperarea prietenei mele: daca asta ne face
programul, am incurcat-o. Vine sa ne stranga banii pentru a lua biletele de
intrare. No thanks, le putem lua si singure si ii explicam, ca noi am venit sa
stam cat mai mult Taj si nu sa facem shopping si sa mancam! Si asa avem numai 4
ore la dispozitie. Il luam un pic mai tare si: OK Ok! No problem! Ne da nr lui
de telefon si spune ca ne va astepta in parcarea pentru Vip-uri de la poarta de
E.
Intram
in Agra Fort. Una din constructiile reprezentative ale orasului, datand din
1575, si reprezentand proiectul de baza a lui Akbar si a lui ShahJahan – cel
care a construit si Tajul. Fortul, reprezinta dupa cum ii zice si numele o
fortificatie militara a orasului, dar are si o parte administrativa si
apartamentele regale de pe vremea Imperiului mogul. Apartine listei Unesco din
1983.
Senzatia e una de ”acasa”, nu mai sunt impresionata ca
prima data, si intr-un fel e bine, caci sunt mai relaxata si fac fotografiile
mai bune. Ma joc cu veveritele vargate care vin sa-ti manance migdalele din
palma, la fel si cu langurii indieni (maimuticile). Carol are viteza la
vizitat si nu zabovim prea mult. Ajungem pe terasa de unde apare ca o splendoare Tajul
tronand pe malul opus al raului Yamuna. Facem fotografiile de rigoare, dar mai ales cele alaturi
de familiile de indieni care se inghesuie sa ne prinda in cadru alaturi de ei.
Gata, nu mai e timp de zabovit, mai avem la dispozitie
vreo doua ore sa vedem Tajul, si pana ajungem si trecem de parc, de porti si
controale mai dureaza. Un batranel ne convinge sa urcam in ricsa lui, care este
o bicicleta ricsa si nu o auto cum ne-a facut sa credem. Unii iti inspira multa
compasiune si ne urcam pe bicileta sa. Dar, nu mai ca noi suntem destul de
grele si abia inaintam. Of, la criza de timp in care suntem mai stam si in trafic.
“Oooooooo!!! You are from Romania?
Romania, good people...many come to Taj. Romania people give me 200Rs”. Da, da, noi o sa-ti
dam 50, cat ai cerut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu