26 ianuarie 2012 - Se cuvine sa uram cuiva LA MULTI ANI!, nu?
Este ziua nationala a Indiei si multe strazi vor fi inchise. La agentia de
turism de unde am luat biletele catre Agra, ni se sugereaza intr-un mod cu
mandrie, ca ar fi frumos sa cumparam bilete sa putem vedea parada. La Red Fort,
s-a inchis de acum doua zile, pentru ca prin fata acestuia vor trece trupele.
De dimineata la televizor
am vazut defilarea unor grupuri de
dansatori care proveneau din diverse state ale Indiei. Cel mai tare m-am
bucurat sa vad grupul din Meghalaya, chiar din districtul Jaintia Hills, acolo
unde imi voi petrece urmatoarele 3 saptamani din februarie.
Inainte de a ajunge la
statia de metrou Ramakrishna, a vazut si eu in sfarsit, de ce se spune ca India, oamenii isi fac nevoile in
strada. Asa este, e vorba de pisoare construite chiar in marginea strazii
principale. Un loc usor de remarcat caci e cu faianta, nu are usi si sunt
folosite de barbati, intr-un mod asemanator cum vedem pe la noi acum ca se fumeaza
la colt de strada, in locuri special create! Femeile in schimb nu stiu unde au
aceste spatii amenajate. Doar la unele toalete publice, mai ales prin diverse
popasuri de-a lungul drumurilor dintre orase, am remarcat ciudatenia
amenajarilor: un fel de buda turceasca, doar o panta de faianta cu un sant in
perete si o gaura de colectare; fara cos de gunoi, fara urma ca s-ar pune
vreodata acolo hartie ingienica, fara sa
tragi apa in vre-un fel si nici macar, clasicul robinet cu
galetusa....
 |
| Pișoarul se poate observa fiind cel construit din faianță |
La metrou, luam cartela de o zi si
cu siguranta vom ajunge mult mai repede decat orice alt mijloc de transport. Multe strazi sunt inchise si mai ales
arterele principale, deci optiunea pe sub pamant e cea mai buna. Ba mai mult,
incepe si sa ne placa, caci e foarte curat si spatios. Am vazut un afis mare cu
tot ce e interzis sa se faca la metrou, printre care: nu ai voie sa scuipi –
referire la cei care mesteca koa, ce e de culoare rosie, nu ai voie sa mergi pe acoperisul vagoanelor,
nu ai voie sa stai pe jos, etc etc, dar cel mai mult imi place cea in care se
spune ca este interzis ca barbatii sa intre “pe la femei”, referire la faptul
ca exista zona de control doar pentru femei, unde tot o femeie face perchezitia
corporala si a bagajelor cu raze X, exact ca la aeroport. Treaba asta cu
vagonul pentru femei ne incanta cel mai tare. E o discriminare, evident, dar
una pozitiva in acest caz. Sincer, nu cred ca era nici o placere sa fii facuta
sandwich de catre o multime de negri mititei. De asemnea, peronul este impanzit
de politie si in special in zona de femei. Deci, protectie maxima pentru noi.
Obiectivul zilei de azi,
trebuie sa fie unul deschis. Deci, vom merge la situl arheologic din extremitatea sudica a
Delhi-ului, Qutab Minar. La iesirea din metrou, gasca de soferi de autoricsa au
sarit pe noi, si unul practic ne-a dat jos dintr-una din ele ca sa ne urce la
el in ricsa. Era incredibil cum isi lua clientii de la unul la altul. Veneau si
iti spuneau cat de neserios este colegul sau, ca nu o sa ne duca unde trebuie,
etc. Celalalt, care ne avea deja de clienti, nu numai ca scadea pretul pentru
noi, se enerva pe coleg si ne zicea noua ca el e serios si ne duce unde
trebuie. Problema e, nu ca nu te-ar fi dus la destinatie, ci ar mai ocoli pe la
un magazin de souveniruri sa-si mai ia si el un bacsis ceva. Pana la sit, aveam
de urcat un deal si trebuia sa castigam timp.
Qutab Minar, este un
asezamant din secolul XI, si e singurul oras din cele 11, care au supravietuit pe
teritoriul unde este azi Delhi. De asemenea, el este renumit mai ales si pentru turnul sau de peste 70 m
care a supravietuit timp de 8 secole.
Fiind zi nationala, era
foarte aglomerat. Totusi, incantator pentru mine, sa vad si sa fotografiez
atatea sareeuri, dar.....si barbatii frumosi ai Indiei, care, dupa parerea mea
sunt cam 1% din populatie. Dar si cei frumosi, sunt frumosi si gata si nu poti
sa nu te uiti la ei: niste papusei.
M-am despartit de prietena
mea caci erau prea multe de fotografiat: ea monumentul, eu barbatii ....:)).
M-am asezat pe iarba unde era plin pentru picnic si am zabovit si eu nitel,
dupa atata alergatura. Merita sa mai si zabovesti din cand in cand si sa nu mai
alergi dupa obiective. Personal am inceput sa simt mai mult locul cu oamenii
sai si sa apreciez mai tare atmosefera generala. Imi plac la nebunie si
monumentele, muzeele, dar la un moment dat ti se ia de ele si oricum nu mai
intelegi nimic. Cred ca mult mai palpitant sa te amesteci in viata locului si
sa interactionezi cu lumea, iar in India acest lucru e cel mai simplu de facut.
Toti te-ar lua la ei acasa.
Dupa nebunia foto creata,
am decis sa mai facem si altceva. Pentru ca ne-am odihnit dupa ziua pre- cedenta, am iesit tarziu din hotel si mai aveam putin acum pana se intuneca.
Voiam cu tot dinadinsul sa mai vizitez un parc, pentru ca Delhi are parcuri
reusite. Ne uitam pe
harta si alegem parcul central. Ca sa ajungem la el, aveam de trecut pe langa Parlament
si cladirile guvernamentale. Doar se cadea sa vedem si noi ramasitele faimoasei
parade, nu? Inca era multa
lume pe strazi si masini putine. Cladirile erau ornate cu beculete si multe,
multe ghivece cu flori. Atmosfera de sarbatoare se simtea din plin, asa ca, nu
ne-a mai ramas decat sa ne amestecam in multime pana la inserare. Nici acum nu
sunt convinsa unde era intrarea in parc, Carol fiind convinsa ca acesta
apartinea Palatului Presidential fara acces la public.
Drumul de intoarcere la
hotel, caci e deja o aventura sa umbli prin acest oras, a fost facut tot cu
metroul si apoi am luat o pedalricsa, care e la jumatate de pret fata de una
motorizata. In Pahar Ganj, intram intr-un restaurant care-si facea reclama
“best restaurant from Delhi”. Ok, hai sa vedem si noi ce inseamna asta J. Zilele acestea nu am exagerat cu
mancarea indiana, dand timp stomacului meu sa se acomodeze. Totusi, nu m-am
simtit prea bine, datorita faptului ca nu am rezistat omletei masala, dupa care
sunt innebunita. Alegem un orez cu pui, caci orezul e intotdeauna gustos aici
si o combinatie de mancarica de legume, unde gasim caju si ananas, foarte bun
si acesta. Nu vrem spicy!
“Nu, nu!” Da de unde.............numai un pic hot! J. Stim deja cum sta treaba, a, si un pepsi va
rog!......ca omoara toate bacteriile!
Gata, aici o incheiem cu
capitala, si sincer, eu m-am cam saturat, necontenit se claxoneaza, nu mai
suport! Astept sa ajung in nord, pe urmele lui Eliade la Dargeerling!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu