2 martie 2011 - De dimineata comand micul dejun la pat! Trebuie sa ies din camera.....mi-e groaza ca trebuie iar sa sar in necunoscut, in multimea de oameni. Dar e ultima mea zi in India si ar fi cazul sa profit inca cateva ore. New Delhi inca are multe surprize de oferit! Punctele de interes pentru mine sunt Humayun’s tomb, pe care ar fi trebuit sa-l vizitez in I mea zi aici si Lotus Temple.
Vreau sa ma bucur de aceasta zi fara sa alerg dupa “sightseeings”. Orasul nu se va muta din loc. Ghidul spune ca tb sa incerc metroul, asa ca, ies din hotel si incerc sa dibuiesc dupa niste indicatii nu tocmai precise in limba hindo-engleza, statia. Imediat sunt asaltata de soferii de autoricse. Le zambesc, pentru ca nu sunt in stare sa-i ignor sau sa ma uit urat la ei si trec mai departe. Evident se iau dupa mine: 70 Rs madame, 50 Rs, 40 Rs......................Unul nu se lasa pace, cica sunt I client si ca am de schimbat multe metrouri pana la Mormantul lui Humayun. Fie, 40 Rs, economisesc ceva timp, caci sunt de groaza cu orientarea pe aici...
La Indian Gate ma opresc pentru o fotografie in ceata (in luna asta, Delhi inca este acoperit de o pacla specifica sezonului...asa o fi!). Lumina e foarte proasta si camera nu ma ajuta foarte mult. Imediat, soferul cel insistent renunta, cica a primit un telefon, si ma paseaza altuia. Imi da cartea lui de vizita si imi spune ca nu asta e jobul lui de baza. Nu trebuie sa-i platesc lui nimic. Asa sunt barbatii pe aici, cauta toate motivele, doar ca sa intre in disutie cu tine. Sunt foarte curiosi si unii curajosi te opresc din senin pe strada sa intrebe de unde esti, dupa care urmeaza o pleiada de alte intrebari, dar mai ales daca esti casatorita.....ce importanta o avea?...whatever...Oricum, m-au si gasit pe mine, care imi place uneori sa socializez mult prea mult! Oricum, de regula fac un avantaj din asta si obtin toate informatiile necesare asa.
Ajung si la Humayans’ tomb, care este precursorul Taj-ului, dar din gresie si piatra rosie. Seamana mult cu acesta din toate punctele de vedere, doar ca e mai vechi, nu atat de bine conservat si de dimensiuni ceva mai mici. Pur si simplu refuz sa mai scot camera din geanta. M-am saturat sa caut unghiul cel bun si asmdp. Vreau sa ma relaxez total si sa respir prin toti porii farmecul locului. Gradina are mai multe monumente funerare aflate majoritatea in restaurare. Arata deplorabil, dar imi inchipui cati bani sunt in joc. Putina lume si foarte liniste. Chiar e altceva fata de Taj. Bine, nu e atat de renumit dar totusi, seamana foarte mult. Ma plimb, dar un ocol si pana la urma scot camera foto.
Ma pregatesc sa o iau pe jos catre Lotus temple. Sunt vreo 7 km. Numai am nici un obiectiv de atins azi, asa ca am tot timpul din lume. Iar un sofer de ricsa se ia dupa mine: “Madame, madame...e foarte departe. Dai cat vrei tu! Daca esti fericita sunt si eu fericit!” Negociez inca 40 Rs, la fel ca si pana in acest moment. Cum ajungem la Templu, imi dau seama ca, daca negociez bine cu soferul cel disperat, ajung la un pret bun pentru a castiga mult timp si a vedea cat mai multe din acest oras. Cine stie cand ma voi intoarce din nou. Planuiesc sa ma intorc in India, dar vreau sa zbor in alt oras! Deci, o iau repede, repede catre templu, imi las papucii la un ghiseu special si la intrarea propriu-zisa, se face coada sa se intre. Doi voluntari, ne anunta in ambele limbi, simbolistica acestui templu, si, suntem incurajati,ca indiferent de religia din care facem parte sa intram, sa ascultam ceremonia si sa ne rugam catre Dumnezeul nostru. Patrund cu sfiala, si, cladirea moderna nu imi inspira mare lucru. O muzica de relaxare se aude in surdina, si cineva pe un podium citeste un pasaj din biblie.Sunt multi care se roaga si multi care viziteaza. La iesire ni se da un pliant la cerere pentru a afla mai multe despre religia Baha’i. O voluntara sin Franta sta de vorba cu mine si delicat imi spune ca pot afla mai multe daca doresc despre invatamintele pe care ei le propovaduiesc, amintindu-mi ca si in Bucuresti exista o astfel de comunitate.
Si de aceasta data soferul se dovedeste a fi foarte util si foarte de treaba. Imi povesteste mai multe de familia lui si ma roaga sa vizitez 2 magazine. Cum se face ca sunt cumplit de scumpe? Vanzatorii au niste strategii in ei....,dar destul de civilizati, nu ca egiptenii sau turcii de ex. Nu mai cumpar nimic, am 15kg in plus la bagaj! Cel mai bine este sa-ti iei in avans si al doilea bagaj la cala, altfel....
Trecem sa vedem Parlamentul din Delhi, apoi pe langa cel mai vechi cartier sufist (musulman) de aici si decid sa ma plimb o ora in Lodhi Garden. Sa vedem cum sunt parcurile din New Delhi, nu? Constat in ghidul National Geographic, ca este pe lista “nu rata”. O oaza de pace si splendoare ma inconjoara. Trec peste un pod vechi de 400ani, privesc papagalii verzi “ring neck” si intru in mai multe moschei si morminte vechi care fac parte din decorul parcului. Ma incanta teribil aleea de alergare, unde fete tinere, in pantaloni scurti alearga alaturi de doamne, in punjabi si cu adidasi in picioare. Nu cred ca in Bucuresti noi avem asemenea alei.....ca sa numai zic ca, toaleta, sau “public convenience” cum este scris pe o placuta, este foarte curata in schimbul a 2 Rs. Pancarte la tot pasul “ Nu hraniti cainii, nu hraniti pasarile!”. Civilizatie, liniste, frumusete si curatenie in mijlocul unei capitale murdare si poluate.
Finalul de zi ma gaseste la un restaurant pentru turisti, unde, pentru o masa copioasa bine gatita platesc 8 dolari (pentru a face comparatie, soferul m-a plimbat 7 ore cu doar 6 dolari!). Totul decurge bine, pana vad nota de plata, unde mi s-a incarcat o apa minerala cu 50 de Rs, pe care nu o am comandat-o! dar care mi s-a pus in fata....crezand eu, din partea casei....Incerc sa nu ma enervez prea tare si alerg sa prind deschis si ultimul obiectiv: templul Birla Mandir, construit in anul 1938, de familia cu acelasi nume si inchinat zeitei prosperitatii. Ma descalt, las toate aparatele electronice la intrare si particip din nou la ceremonia religioasa. Un “taraf” live produce o muzica relaxanta si unii ard o tamaia frumos mirositoare. Oamenii se inchina la statiua lui Krishna, Humanum (maimuta) si Ganesha (elefantul). Mea culpa, dar este peste puterea mea de intelegere..... Cu toate astea privesc curioasa “..........exact ca la poarta noua” si in schimb, primesc si primul meu benghi rosu in frunte, pe care, mandra, nu-l sterg pana la Bucuresti.
La ora 23, asa cum am discutat, masina hotelului ma duce in siguranta pana la aeroport. Aici, am o adevarata aventura cu cele 15 kg in plus la bagaj, dar la final, rezolv si asta fara sa platesc. Cum? Va zic si data viitoare!
A trecut o luna de cand m-am intors si marturisesc ca inca nu pot pleca din India!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu