2 februarie 2011 - A treia zi in India. Deja ma simt de parca as fi de o luna. M-am integrat foarte bine, am dat de oameni draguti si am inceput sa am incredere. Nu are de ce sa-mi fie teama, oricat de ciudat ar fi, AICI E SAFE! In Egipt, de exemplu, cred ca e mult mai rau. Desi pe strazi nu prea ai unde sa calci, lumea e cat se poate de pasnica.
Sunt bucurosi sa te vada ca turist in tara lor.
Pentru ca am ajuns cat se poate de bine la coltul meu linistit de cazare, a doua zi am stabilit cu acelasi ghid, Wassem, sa facem turul Jaipurului. Sunt foarte multe de vazut aici, orasul e mare si cel mai bine este sa iei o autoricsa. Wassem este un sofer foarte bun si, cu toata nebunia de pe strazi, nu ma pot decat bucura de cele vazute.
Cand am ajuns aseara la Explorers’nest, am ramas la un ceai cu indienii mei canadieni, cu managerul si sotia sa. Super oameni, iar ea, profesoara de botanica in New Dehli, mi s-a parut o femeie inteligenta si open mind. Totul s-a incheiat cu un raid de balansoar pe terasa si cu muzica de bar care mi-a sunat in cap toata noaptea... In sfarsit, am reusit sa dorm cateva ore chinuite.
La micul dejun, povesti cu englezoaicele si australienii cazati aici. Una din tipe, calatorea singura de 5 luni prin India... Bineinteles, ii conving si pe Arish si Prazeh sa ma insoteasca azi in tur. Accepta si, uite asa, ne inghesuim toti trei in autoricsa.
Primul obictiv este Amber Palace situat la periferia Jaipurului. Incep si cheltuielile: intrarea costa aproape 8 dolari. Castelul este situat la inaltime si are numeroase curti interioare si incaperi. Daca vrei, poti evita treptele si urci cu elefantul: is up to you! Petrecem intr-o fotografie continua timp de o ora si jumatate.
Pentru ca fabrica de textile este in drumul nostru, ne oprim la shopping, bineinteles! Produsele din Jaipur sunt renumite, asa ca... e musai sa achizitionam cate ceva! Imi ramasese gandul de aseara la un Punjabi (costum din matase format din 2 piese) si imi iau 2! Doar trebuie sa ma pregatesc pentru Taj si sa dau bine in poze, nu?
La intrarea in City Palace, ne acosteaza o nemtoaica, singura si ea si destul de speriata de ce i se intampla in India. Ea fusese convinsa sa inchirieze masina cu sofer si platise vreo 200E. Evident, soferul o ducea la cele mai scumpe hoteluri, magazine si etc......si tot incerca sa stoarca de la ea cate un bacsis. Am stat de vorba o vreme, impartasindu-i experienta noastra si luand-o sub aceeasi aripa. Intram toti 4 la vestitul Planetariu din Jaipur.
Pentru ca nemtoaica deja vazuse City Palace, ne despartim facand (restul de 3) planuri de cina. In City Palace, multa zarva deoarece se organizeaza o nunta si nu ni se permite sa filmam. Tot turul dureaza o ora si jumatate. Edificiile, relativ din epoca moderna, devin plictisitoare cand te bate soarele in cap. Eu, destul de stresata sa ajung in timp util la gara, ii grabesc pe baieti sa ne intoarcem la hostel. Suntem franti. Ma uit pe bilet, si surpriza! trenul meu pleaca cu 50 minute mai tarziu decat credeam. Hotaram sa cautam un restaurant pe aproape.
Intrebam pe unde sa o luam, dar nu gasim si iata-ne, din nou, in fata vestitului Mac! Doar sunt cu canadieni... Ce mai conteaza, suntem oripilati cu totii ca nu care cumva sa intram intr-un loc jegos, iar Mac-ul ramane cea mai buna optiune (cu toate ca ei vazusera un sobolan si pe acolo, dar sa nu ne mai gandim la lucuri din astea!). Cert este ca de trei zile mananc doar la micul dejun, cate un baton cu cereale si, eventual, cate o banana. Adevarul e, ca nici nu am avut timp in toata alergatura asta sa caut un loc bun pentru a lua masa. Nu imi pasa, merg si sandwishurile... am tot timpul sa incerc si bucataria indiana.
Recunosc, ma simt super ok mergand pe strada intre cei doi si nu imi pasa de nici o privire iscoditoare! Bietii indieni, sunt stanjeniti de faptul ca sunt indieni si nu pot intelege stilul de viata al fratilor lor...
La ora stabilita, Wassem apare sa ma duca la gara, dandu-i banii negociati la final! Omuletul e foarte de treaba, asa ca il recomand celor care vor ajunge aici. M-am simtit cat se poate de safe cu el, si ca sofer si ca ghid: foarte serios, rabdator si cu simtul umorului.
Din nou in trenul Express! Nimeresc intre alti doi indieni, cu care, evident, intru imediat in vorba. Scot notebookul si incep sa le povestesc de Romania. In sfarsit, mancare indiana!! Serviciul este cat se poate de bun: mai intai, aperitiv cu ceai, apoi supa, apoi un super felul II si... la final, bomboane si inghetata! Lingura nu prea e spalata, dar... asta e, mi-e foame... Nu stiam ca imi trebuie si lingura pe tren! Gata cu paranoia! SUNT VACCINATA!!! Iau o gura de fasole si in secunda doi deschid sticla cu apa. O sa ma obisnuiesc si cu asta. Evit sa-mi imaginez bucataria din tren... -:))
Experienta nr 2: trebuie sa incerc toaleta... Nu o sa va vina sa credeti, dar in trenurile noastre este cu muuuult mai rau! FARA PREJUDECATI DESPRE INDIA, VA ROG...
Trenul intra in New Dehli railway station! Cred ca voi incerca Pre-Paid taxi! Taximetristii imi cer pretul de aeroport… Hmm… lasa ca stiu eu care e treaba, am de mers numai 6 km!!!... -:)) Gasesc imediat ghiseul unde trebuie sa platesc taxi. Gramada de taximetristi imi fac loc. Mai invat cate o chestie. Daca il vezi pe unul mai curatel, il agati cu tupeu “SIR, CAN YOU HELP ME, PLEASE?”. Foarte simplu si totul se rezolva! Si uite asa am invatat chestia asta cu taxiul preplatit, care apartine politiei. Arat cartea de vizita a hotelului, imi dau numele, primesc o chitanta. Aceasta este semnata de un alt politai si un alt nene, care stie engleza, ii explica foarte clar soferului unde trebuie sa ma lase. Imi repeta politicos, ca nu va trebui sa mai platesc nimic pana la destinatie, ma intreaba de unde sunt si imi intinde mana sa-i dau noroc. Le zambesti si... te speli acasa pe maini... dar totul se va desfasura in cea mai mare siguranta!
Uite asa, am ajuns in fata stradutei unde este situat hotelul meu. Imi fac curaj si strabat cei ultimii 50m, pasind printre sobolani....dar cine ii mai vede?... -:) La intrare, toata lumea imi zambeste (doar am mai platit 80$ pentru 2 nopti) si, de data asta, primesc o camera mai buna, ca in fotografiile de pe net... E ASA BINE ACASA...
Maine de dimineata, dupa cele 4 ore de somn pe care le mai am, voi incerca iar experienta cu ricsa simpla prin Old Dehli care m-a incantat la nebunie... mai ceva ca intr-un film! Pe maine...
Taj, here I AM!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu