30 ianuarie 2011 - Momentul acesta, cand reusesc in sfarsit sa ma linistesc, este in avion catre Dehli, si ouppps, tocmai din mijlocul unor turbulente... Suntem aproape de Kabul si mai avem doua ore pana la aterizare. De la Viena, am trecut din nou pe deasupra casei, Marea Neagra, Marea Caspica si am urmat traseul aerian de deasupra Afganistanului, Turkmenistanului si Pakistanului.
Dupa doua luni de pregatire asidue si stres, a venit si clipa imbarcarii. Un moment fericit pentru mine.
Nu stiu daca visul meu era sa ajung atat de repede in India, dar se pare ca asa a fost voia Domnului. Cu siguranta in schimb, mi-am dorit din toata inima o asemenea experienta: o expeditie speologica de explorare, departe de casa si cu tot ce implica ea.
In revista Federatiei Romane de Speologie, Speomond, nr. 4 din 1999 (anul in care am patruns si eu ca speolog in subteran), la rubrica Stiri externe, era un anunt legat de o expeditie in India, cu participare internationala si se facea cunoscut faptul ca, speologii respectivi explorasera in premiera 21 km de galerii noi de pestera, in statul indian Meghalaya.
Cu siguranta insa, dupa atata timp, desi pastrez cu sfintenie colectia revistei, nu imi aminteam de aceasta stire, citita probabil atunci cand nici macar nu intelegeam prea bine cu ce se mananca Speologia.
De asemenea, nu cred sa fie vreo coincidenta anume sau o stea norocoasa sau un punct scris in ceruri, ca acum, voi fi si eu membru participant, la aceeasi expeditie internationala: CAVING IN THE ABODE OF THE CLOUDS. Nu pot decat sa fiu multumita, ca la capatul unui drum parcurs cu numeroase sacrificii de tot felul, iata-ma aici, pe o lista alaturi de oameni pe care inca nu i-am vazut “face to face”. Ce importanta mai are acum? Sunt speologi ca si mine, traiesc si simt la fel, impartasesc aceeasi pasiune ca si mine. Mai mult ca sigur insa, acestea au fost si motivele pentru care m-au primit deschis in echipa lor de 15. Nu ma simt neaparat norocoasa in aceasta ipostaza, deoarece, dorindu-mi si muncind pentru asta, simt ca e normal sa am ocazia sa traiesc un asemenea moment.
Totul a inceput la Congresul speologilor de la Budapesta din mai 2010, cand i-am cunoscut pe Shary Gazi si Simon Brooks. Simon, unul dintre liderii de baza ai explorarilor din Meghalaya, mi-a povestit la o bere despre expeditiile sale, iar la final mi-a si oferit peste 20 de prezentari PowerPoint cu acestea. Visul incepea sa prinda contur. Cert este, ca in octombrie, eram deja pe lista noii expeditii din 2011. Nici nu am vrut sa stau pe ganduri, si hotarata am inceput sa ma agit ca lucrurile sa iasa in favoarea mea. Astfel, pe 6 decembrie, Nicolae imi aducea mult ravnitul bilet de avion cu destinatia Dehli. Sa fie iar o coincidenta a sortii, faptul ca de Craciun 2010 primeam cadou un ghid turistic despre India?
Din acest punct, lucrurile au decurs firesc pentru prima mea expeditie de acest gen: am facut rost de banii necesari (muncisem pentru ei din timpul anului, dar ii primeam acum); achizitionarea de echipament performant pentru o expeditie de o luna de zile, inclusiv, crearea unui intreg lant de oameni pentru a face rost si a intra in posesia unei lampi speologice din Elvetia, adusa in cele din urma de prietena prietenului prietenilor; discutii cu oficialitati pentru obtinerea patronajului Federatiei Romane de Speologie, suportul Societatii Ornitologice Romane; numeroasele drumuri la ambasada Indiei (pentru a lua viza de turist) si la Institutul Victor Babes pentru vaccinari; explicatiile catre Institutul Matei Bals, cum ca am nevoie de vaccinul antirabic preventiv, datorita expunerii profesionale (ca specialist chiropterolog voi lucra in echipa stiintifica si pentru studiul liliecilor); gasirea unei asigurari potrivite; antrenamentul fizic in ture speologice si la bazin/sala; obtinerea pastilelor pentru dezinfectia apei; lunga corespondenta cu organizatorii (la un moment dat, Simon ma anunta ca numai poate participa datorita problemelor de serviciu, dar intru in grija lui Thomas Arbentz de la Societatea Elvetiana de Speologie, foarte operativ si dragut).
In tot acest timp, un real ajutor si suport logistic, l-am avut de la colegii si prietenii mei speologi romani, unii din ei veterani in participarea la expeditii internationale: Tudor si Elena.
In paralel cu organizarea deplasarii lor in expeditia din Laos, m-au sfatuit cu tot ce era necesar pentru o asemenea iesire, pregatindu-ne practic impreuna, dar pentru destinatii diferite. Prieteni vechi si noi: Rodica, Calin, Andrei, Razvan, Adina, Adi si Mihaiela, Victor, Nicky, colegii de la serviciu, dar mai ales familia mea, careia nu i-a fost prea usor sa stie ca vreau sa plec intr-o tara ca India, m-au ajutat intr-un fel sau altul; dar cea mai importanta a fost sustinerea morala din partea lor. E minunat sa stii ca sunt oamenii alaturi de tine in asemenea calatorii.
Dimineata in aeroport, dupa doua nopti nedormite si multa adrenalina euforica, m-au apucat emotiile si lacrimile. Probabil ca erau de fericire si descarcare, dar si de emotii si griji. Stiu ca va fi bine si voi face tot ce tine de mine pentru a contribui cu folos la bunul mers al expeditiei si pentru a reveni cu rezultate acasa. La vama romana, mi s-a desfacut bagajul, iar politistii au scos mirati casca mea cu lampa minune si au fost incantati sa ghiceasca ca sunt speolog, aratand-o si altor colegi. Discutia a culminat cu explicatiile mele privind functionarea lampii… -:)
Indata aterizez, sper sa ma astepte soferul de la hotel in aeroport, dupa care,voi petrece 4 zile de acomodare in Dehli. Abia vineri, 4.02 ma voi intalni si cu primul membru al expeditiei Manuel Ruedi. Atata timp cat voi avea acces la internet sau telefon, va voi tine la curent cu toate informatiile si impresiile din INCREDIBLE INDIA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu