La Izmir am fost in octombrie, cu ocazia unei conferinte dn cadrul programului Cost WoodCulther. Abia asteptam. Mai fusesem aici, in concediul din 2009, dar am stat o noapte, apoi ne-am plimbat 3 ore printr-o caldura insuportabila! Daca atunci, plini de nervi am cautat sa negociem la cel mai ieftin hotel, acum aveam ocazia sa stau la Izmir Palace Hotel, cu vedere la mare! Un mic rasfat nu strica.........Conditiile de cazare nu m-au dezamagit, cum nu m-a dezamagit nici orasul. Desi am fost ocupata mai tot timpul cu conferinta si emotiile ei, mi-am gasit un pic de timp, mai ales sa descopar faleza si golful orasului printr-o plimbare cu feribotul, gratie lui Fatih! Acest nou prieten pe care mi l-am facut aici, este un speolog pasionat si ne-a facut cunostinta amicul nostru comun, Ender, de la Aspeg (clubul de speologie Anatolia) din Istanbul!
Ce sa mai, m-a impresionat cu siguranta cultul pentru prietenie pe care-l au turcii. Desi nu ne vazusem niciodata pana acum, Fatih s-a ridicat la inaltime, facand tot posibilul sa ma simt in orasul lui binevenita. Asa, am avut norocul sa vad Izmirul pe indelete de la un colt la altul cu masina si sa am parte si de explicatiile pretioase ale ghidului meu. Nu pot sa uit mancarea de aici: iskenderul, kumru si evident BACLAVALELE!
E un oras cat se poate de modern, cu oameni foarte deschisi la minte, mult diferit de Istanbul! Complet altceva! Spre rusinea mea, preferand interminabilele discutii speologice in defavoarea vizitelor la obiectivele turistice, si de data aceasta mi-a scapat vizita la Agora, locul de nastere a lui Homer. Nu-i nimic, voi reveni curand aici. Am acest feeling!
Dupa conferinta despre conservarea lemnului, am ramas in excursia tehnica din ultima zi, asa ca, pentru 50E, am vazut Selcuk, orasel istoric apropiat de Izmir, apoi, am dat o fuga scurta si in satul istoric Birgi (cu case de lemn tarditionale), unde, in loc sa savuram locul si cat mai multe case monument, ghizii nostrii ne-au inghesuit la fiecare doi pasi in cate o cafenea pentru vesnicul Cay!
Despre Izmir, am ramas deocamdata cu imaginea nenumaratelor baruri situate de-alungul falezei, cu berea care se vinde la metru (dar pe verticala), cu chitari la malul marii si cu pistele special create pt bicicleta sau pt alergare. Am stat sa ma gandesc un pic, si cred ca mi-ar place sa ma mut aici, mai ales ca as avea marea, muntele si pesterile la 30 minute de casa, dar nu in ultimul rand, nenumarati prieteni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu