Poveste de Dargeerling




27 ianuarie 2012 - Am pornit catre nord. Abia astept, sincer, caci sunt foarte nerabdatoare sa ajungem la Dargeerling. Nu cunosc atat de multe, decat ca e tara ceaiului, e fosta colonie engleza si i-a  inspiriat pe Eliade, care a petrecut la manastirile de aici doua luni de zile si de asemenea, pe Mark Twain si Rabindranath Tagore. A, si bineanteles este situat la poalele Himalayei, respectiv ai vedere direct catre Kangchenjunga, 8598 m. De anul trecut am facut o pasiune pe nevazute fata de aceasta locatie si nu am dorit sa o ratez. 



            Ajungem cu bine la aeroport si ne imbarcam intr-un avion Delhi-Bagdogra, cel mai apropiat catre Dargeerling. Constatam ca ne grabeste catre imbarcare, ca sa aflam ca avionul pleaca mai devreme cu 30 min. Da, asa deci, telefonul meu s-a oprit si nu am avut cum alfa de aceasta schimbare, iar pe mail nu am primit nimic. Surpriza, avionul nostru a facut escala la Guwahati, din motiv de ceata si am stat pe loc 3 ore. Plecand de la ora 6 am, am ajuns in Bagdogra  la ora 12. Surpriza extraordinara a fost sa avem un cer senin, si, pe nepregatite, ni s-a aratat in toata splendoarea Varful Everest. Lucru confirmat si de stewardeze. Indelung am facut bucuroase fotografii. Era ca si un cadou de bun venit, sau asa ne-a placut noua sa credem. Alta solutie de a ajunge la Dargeerling si mai ales cu bagajele mele nu aveam decat cu un pre paid taxi, la un pret fix de 1715 Rs, si pe drum ocolitor. Drumul scurt era in lucru dupa ce fusese distrus de un cutremur acum 3 luni. Nimerim un sofer tare amabil si ne imbarcam la un drum lung de 4 ore. De  la inceput am cazut in extaz la vederea plantatiilor de ceai si a peisajului luxuriant: mult verde. Drumul nostru  urca la 2700m si e tot numai o serpentina. Avem noroc nu numai de un sofer de treaba, dar si de unul foarte bun. Tot timpul claxoneaza si asta ca sa anunte ca trece. Oricum, la atat de multe curbe, nu este nici  un semn, si foarte multe jeepuri coboara catre Siliguri. Trecem prin cateva localitati de munte boeme, unde populatia indiana este amestecata cu cea asiatica. In Kurseong, apare linia caii ferate a trenului Toy Train de la 1881. 

            Cu greu ajungem inaintam pe panta abrupta a orasului in cautarea hotelului nostru, Aliment, gasit in Lonely Planet. Facusem o rezervare din Delhi telefonica. Urcam in punctul cel mai de sus a orasului si ne oprim la un drum in constructie. Dam telefon si aflam ca mai avem de mers pe jos 5 minute. Ma duc sa vad despre ce e vorba, ca nu am nici un chef sa car toate bagajele. Ajung la o pensiune micuta, simpatica de altfel si, sa cad jos cand vad camera: ghetarie! “Mam, va dam patura electrica, avem dus fierbinte, facilitati precum TV, si extracharge  si un radioator”. Nene, lasa-ne in pace, camera asta uriasa nu o sa se incalzeasca niciodata. “Mam, vin eu sa va car bagajele.............”. Ei, din acest moment, a inceput lungul periplu prin hotelurile din Dargeerling, si stupoare: toate erau la fel, ghetarii! Mare noroc cu soferul nostru, care nu numai ca ne-a asteptat, dar la un moment dat, seara fiind, s-a dat jos din masina si a inceput sa vina cu mine. Nu am avut de ales decat sa intram intr-una din ghetarii, dintr-o zona centrala, caci ne pierise tot cheful de a urca tot orasul pana in zona cu punct de belvedere. Doamnele de la receptie ne convinsesera, si camera era de dimensiuni mai accesibile. 

            Asta e, incep de pe acum antrenamentul de anduranta la frig pentru urmatoarea mea expeditie in Himalaya ;). Ni se da un radioator cu care cica facem caldura, dar nu cred ca incalzeste la o distanta mai mare de 10 cm. Pana dimineata, tot aburi scoteam pe gura. Ma mai felicit inca o data pentru sacul bun de dormit. Starea de oboseala in care eram, orele putine de somn din ultimele nopti si-a zis cuvantul asupra starii noastre de spirit. Sa vedem maine cat de  dragut, boem si insipirant ni se va mai parea Dargeerling.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu