27 ianuarie 2012 - Am
pornit catre nord. Abia astept,
sincer, caci sunt foarte nerabdatoare sa ajungem la Dargeerling. Nu
cunosc atat de multe, decat ca e tara
ceaiului, e fosta colonie engleza si i-a
inspiriat pe Eliade, care a petrecut la manastirile de aici doua luni de
zile si de asemenea, pe Mark Twain si Rabindranath Tagore. A, si bineanteles
este situat la poalele Himalayei, respectiv ai vedere direct catre
Kangchenjunga, 8598 m. De anul trecut am facut o pasiune pe nevazute fata de
aceasta locatie si nu am dorit sa o ratez.
Ajungem cu bine la aeroport si ne imbarcam
intr-un avion Delhi-Bagdogra, cel mai apropiat catre Dargeerling. Constatam ca
ne grabeste catre imbarcare, ca sa aflam ca avionul pleaca mai devreme cu 30
min. Da, asa deci, telefonul
meu s-a oprit si nu am avut cum alfa de aceasta schimbare, iar pe mail nu am
primit nimic. Surpriza,
avionul nostru a facut escala la Guwahati, din motiv de ceata si am stat pe loc
3 ore. Plecand de la ora 6 am, am ajuns in Bagdogra la ora 12. Surpriza
extraordinara a fost sa avem un cer senin, si, pe nepregatite, ni s-a aratat in
toata splendoarea Varful Everest. Lucru confirmat si de stewardeze. Indelung am
facut bucuroase fotografii. Era ca si un cadou de bun venit, sau asa ne-a
placut noua sa credem. Alta solutie de a ajunge la Dargeerling si mai
ales cu bagajele mele nu aveam decat cu un pre paid taxi, la un pret fix de
1715 Rs, si pe drum ocolitor. Drumul scurt era in lucru dupa ce fusese distrus
de un cutremur acum 3 luni. Nimerim un sofer
tare amabil si ne imbarcam la un drum lung de 4 ore. De la inceput am cazut in extaz la vederea
plantatiilor de ceai si a peisajului luxuriant: mult verde. Drumul nostru urca la 2700m si e tot numai o serpentina.
Avem noroc nu numai de un sofer de treaba, dar si de unul foarte bun. Tot
timpul claxoneaza si asta ca sa anunte ca trece. Oricum, la atat de multe
curbe, nu este nici un semn, si foarte
multe jeepuri coboara catre Siliguri. Trecem prin cateva localitati de munte
boeme, unde populatia indiana este amestecata cu cea asiatica. In Kurseong,
apare linia caii ferate a trenului Toy Train de la 1881.
Cu greu ajungem inaintam
pe panta abrupta a orasului in cautarea hotelului nostru, Aliment, gasit in
Lonely Planet. Facusem o rezervare din Delhi telefonica. Urcam in punctul cel
mai de sus a orasului si ne oprim la un drum in constructie. Dam telefon si aflam ca mai avem de
mers pe jos 5 minute. Ma duc
sa vad despre ce e vorba, ca nu am nici un chef sa car toate bagajele. Ajung la
o pensiune micuta, simpatica de altfel si, sa cad jos cand vad camera:
ghetarie! “Mam, va dam patura electrica, avem dus fierbinte, facilitati precum
TV, si extracharge si un radioator”.
Nene, lasa-ne in pace, camera asta uriasa nu o sa se incalzeasca niciodata.
“Mam, vin eu sa va car bagajele.............”. Ei, din acest moment, a inceput
lungul periplu prin hotelurile din Dargeerling, si stupoare: toate erau la fel,
ghetarii! Mare noroc cu soferul nostru, care nu numai ca ne-a asteptat, dar la
un moment dat, seara fiind, s-a dat jos din masina si a inceput sa vina cu
mine. Nu am avut de ales decat sa intram intr-una din ghetarii, dintr-o zona
centrala, caci ne pierise tot cheful de a urca tot orasul pana in zona cu punct
de belvedere. Doamnele de la receptie ne convinsesera, si camera era de
dimensiuni mai accesibile.
Asta e, incep de pe acum
antrenamentul de anduranta la frig pentru urmatoarea mea expeditie in Himalaya
;). Ni se da un radioator cu care cica facem caldura, dar nu cred ca incalzeste
la o distanta mai mare de 10 cm. Pana dimineata, tot aburi scoteam pe gura. Ma
mai felicit inca o data pentru sacul bun de dormit. Starea de oboseala in care
eram, orele putine de somn din ultimele nopti si-a zis cuvantul asupra starii
noastre de spirit. Sa vedem maine cat de
dragut, boem si insipirant ni se va mai parea Dargeerling.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu