Jaipur - I zi

    1 februarie 2011 -  Trebuie sa incep mai repede caci nu mai am rabdare pentru a va relata cele petrecute astazi. E a doua zi pentru mine aici, si......OUAUUUUUUUUUUU! Cu singuranta inca nu mi-am dat seama care este inca SPIRITUL INDIEI, dar, categoric este unul FANTASTIC! Ziua mea a inceput foarte devreme, la ora 4 am! 

 

    Serviciile hoteliere au mers struna si am primit inclusiv micul dejun, cel american, pe care am reusit sa-l comand! La 4:30 eram in strada negociind cu o autoricsa, numai ca, soferul imi cerea pretul pentru aeroport, si asta doar pentru 6 km! in schimb, a trecut un amarat cu o ricsa vai mama ei!!!! si a zis ca ma duce la gara din New Dehli, doar cu 40 RS (mai putin de un dolar). Zis si facut! Ma urca cu rucsacul de 40l in spate si incep sa fiu cutremurata in cel mai pur sens cu putinta! Geaca mea, care nu voiam sa o iau cu mine, s-a dovedit excelenta.....nu vreti sa stiti ce peisaj este prin Old Dehli la acea ora...Culmea, nu simteam nici un fel de teama... stiam ca voi ajunge cu bine acolo unde trebuie! oamenii strazii erau prezenti la locurile lor sau in jurul focurilor....peisajul era fara cuvinte! Asa o experienta clar, trebuie traita! 

    Ajung cu bine. Intreb pe cineva daca stie unde este platforma pentru Jaipur. Un tip foarte de treaba se ofera sa se intereseze pentru mine, asta pentru ca ar fi trebuit sa ma inghesuiesc la biroul de Enquair! Imediat cativa turisti ca mine, ma abordeaza sa ma intrebe acelasi lucru: 2 fete au bilete catre Agra, si.....2 indieni (dar canadieni!), au acelasi traseu ca si mine. nascuti la Mumbay, crescuti la Dubai si cu rezidenta la Vancouver. Surprise! la platforma 2, pe un panou, sunt afisate niste foi voalante: CU NUMELE NOASTRE , in dreptul locului rezervat! Mai sa fie indienii astia (acum inteleg de ce a durat atata pana mi-a vandut nenea de la Jain biletele de tren). 

    Bineinteles, eu nu am nici un booking pentru Jaipur. Ii intreb repede pe baieti unde stau. Imi spun ca ei au rezervat deja si ii asteapta un taxi. Ii rog frumos sa ma ia cu ei, doar ca sa ajung in zona cu hoteluri, si...poate mai e vreo camera si pentru mine. In tren...servicii mai ca la InterCity al nostru. pe bune! Ni se ofera un litru de apa, ceai cu biscuiti. Mai peste o jumatate de ora, mic dejun in toata regula: cer vegetarian si primesc doua piftelute cu paine prajita, unt, gem si iar ceai, aaaaaaa... si 2 bomboane! Nu trece mult timp si ma trezesc palavragind cu indianul de langa mine. Povestim de INCREDIBLE INDIA! 

    Printre altele imi spune, ca ar angaja o europeanca sa aibe grija de copii lui, doar pentru schimbul cultural! In Jaipur Junction, sar in fata mea: 2 maimute! What? super dragut! De sobolani nu ma mai tem, dar de niste maimutici... sunt super incantata, si nu apuc sa scot aparatul! asteptam mai bine de 10 minute taxi driver! Apare cu zambetul f larg, spune ca numai sunt camere la hotel, dar gaseste el o solutie, ca doar nu ma va lasa in mijlocul strazii! taxiul sau, s-a dovedit a fi o autoricsa. Noi suntem 3 si cu bagaje! Nu-i nimic, lasa ca va baga tata pe toti trei in ea! ... -:)) Brusc incep sa ma distrez copios si scot camera video. 

    Ajungem la Explorers' nest. In lobby, mobila veche in stil indian. Managerul afla despre mine si .......imi ofera o camera la parter, unde locuieste familia sa...de fapt e o camera pentru prietenii lui! Foarte tare! Nu e la fel de draguta ca si camera pentru turisti, dar merge pentr o noapte! Evident ca nu am nici un chef sa ies in strada si sa caut altceva, ma costa doar 300RS, fata de 2000 cat platesc in Dehli! In schimb, cartierul este foarte linistit! Nu imi vine sa cred, ca suntem departe de toata agitatia orasului. Stabilim cu soferul sa vina peste 2 ore sa ne ia cu aceeasi ricsa pentru a ne face turul orasului. Intre timp, ies cu noii mei prieteni, indieni-canadieni sa luam masa! Preturi mari la strada principala si.....ne oprim la Mac! What? asta e, comand totusi burger indian si inghetata....sunt atata de varza de oboseala si foame ca nu conteaza ca mananc asa ceva!

 

 

 

    La ora 2, ne vedem iar cu acelasi sofer super zambaret, caruia ii dispare imediat zambetul cand afla ca indienii nu mai merg in oras pentru ca le este cam rau si vor sa doarma! Eu, nu imi permit asa ceva! Negociez cu el cu sa ma duca doar pe mine la principalele obiective! Opreste...vorbeste cu pritenii lui....ce face asta...ma tine pe banii mei? Incep sa ma enervez....se intoarce si incepe sa imi povesteasca despre GURU lui si daca stiu ce e ala...imediat ma ratoiesc la el, si....in secunda doi face schimb cu un altul mic si negru care preia comanda volanului. Asta e, ma ratoiesc si la asta, spunandu-i foarte clar sa ma duca la Templul Maimutelor!

    Incearca sa ma convinga ca acolo e bine pe inserat sa mergi, dar nici nu vreau sa aud! Omu saracu nu are nici o vina si face tot posibilul sa ma binedispuna, Intru in jocul lui. La templu, imi arata cararea ce urca catre edificiu si ma lasa singura! Maimute peste tot! Mai ceva ca la Zoo! Foarte tare! incep sa le filmez cum se joaca si devin de-a dreptul euforica! Apar porci haiosi, capre, veverite si, IN SFARSIT, VACILE! e foarte cald, sa fie vreo 25 grade...dar, eu cu salul de lana de yak pe mine... -:) Drumul este de vreo 20 minute, oricum m-am tot oprit, caci nu ma mai saturam sa pozez maimuticile...

    Sus la templu, descaltarea si o tanti foarte draguta imi pune un "benghi" in frunte si o salba de floricele! la final imi cere o donatie si ceva pentru copii ei. Aveam la mine, nelipsitele batoane Rammac si ma lipsesc de ele. Imediat intru in vorba cu un corean cu care incep sa colaborez pe teme fotografice! Ce bine e sa ai cu cine sta de vorba si, mai ales, sa impartasesti! Nu am nici un chef sa ramana singura cu taxi driverul meu, WASEEM si il invit pe corean in calatoria mea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tipul e foarte de treaba......ca toti coreenii. Urmeaza monumentele funerare de la Royal Gaitor, Jal mahal (Water Palace) Nu ma intrebati acum de istoricul lor, caci deja numai are importanta! ce sa mai, deja sunt absolut uluita de arhitectura, de loc, de muntii inconjuratori....si intru intr-o beatitudine totala! Imi pictez mainile cu henna, ca nu se poate altfel, nu? Incep sa ma uit dupa degradari si biodegradari, ce sa-i faci, defect profesional. Coreanul, foarte de treaba dupa cum am amintit, incepe sa filmeze pentru mine si sa ma fotografieze, intrucat, eu stateam cu mainile in sus sa se usuce henna pe ele. Multa liniste aici si foarte putini turisti deoarece e ora inchiderii! 

 

 

 

Excursia se termina bineinteles la ceva ateliere de textile si bijuterii. Iar innebunesc, nu se poate.....as cumpara tot magazinul, dar ma multumesc doar cu un ceai de ghimbir! Cumparaturile in martie! Deja e intuneric si noi suntem iar printre vacile de pe drum, care sunt un piesaj foarte firesc! Mie deja imi place la nebunie si toata mizeria nu o mai vad, nu o mai simt! Decid sa-l angajez pe Waseem si maine, doar pentru 200RS. Mai am atatea de vazut in Jaipur, capitala Rajasthanului pana maine la ora 17! Cad pe jos de oboseala si foame si tot; am dormit doar cateva ore in ultimele 72 de ore! 

 

 

Adăugaţi o legendă